Ciobanesc German

Cunoscut, de asemenea, si ca Alsacian, cainele Ciobanescul German a fost in mod consecvent una dintre cele 10 rase favorite in Statele Unite, fiind membra a grupei ciobanestilor. In ciuda asemanarii cu lupul salbatic, Ciobanestii Germani sunt un caini loiali, credinciosi si devotati si cu un antrenament adecvat, pot efectua aproape orice sarcina.

Istoricul si originea

Inainte de sfarsitul anilor 1800, cainii care pastoreau oile au fost imperecheati la intamplare, si numai cei mai iscusiti au fost selectati. Odata cu apropierea secolului al XX-lea, un program de selectie strict a fost intiat in Germania pentru a transforma ciobanestii imperecheati la intamplare intr-un caine ciobanesc mult mai armonios, cu caracter multilateral si inteligent.
Nou formata rasa de Ciobanesc german a progresat si si-a castigat popularitatea pana la inceputul anilor 1900. Cand primul razboi mondial a izbucnit in 1914, toate lucrurile nemtesti au devenit prohibite; chiar si cursurile de limba germana au fost scoase din programa scolilor. Soarta Ciobanescului german era incerta. In ideea de a salva rasa, American Kennel Club, care inregistrase rasa inca din 1912, schimba temporar numele rasei in Ciobanesc. Dupa terminarea razboiului, totusi, numele original al rasei a fost restabilit. In Marea Britanie, numele rasei a fost schimbat in Alsacian, desi numele de Ciobanesc german a fost in cele din urma restabilit in 1979.
In anii 1950 si 1960, americanii au devenit interesati de cainii Ciobanesti germani, astfel ca un numar mare de exemplare au fost importate.
Peste ani, Ciobanestii germani au devenit utili ca si caini-ghizi pentru orbi, surzi si persoanele cu alte handicapuri datorita inteligentei, caracterului echilibrat, capacitatii de a fi usor de educat si dresat, precum si datorita calitatii de a se intelege cu oamenii. Serviciile militare si politienesti au angajat exemplare de Ciobanesc german pentru calitatea sa de a diferentia mirosurile. Erau utilizati in luarea urmei crimilalilor, drogurilor, armelor, bombelor si pentru a descoperi si salva persoanele aflate sub daramaturile provocate de cutremure sau alte dezastre.

Aspectul exterior si dimensiunile

Ciobanescul german este un caine de talie medie sau mare, prezentand urechi ascutite si ridicate, un corp alungit si o blana rezistenta la intemperii. Blana este dubla fiind formata dintr-un par exterior des si compact si un puf profund mai fin conferindu-i Ciobanescului german posibilitatea de a rezista climatelor extreme. Cele mai populare varietati sunt negru cu cafeniu sau un amestec al acestora cu o coama inchisa inchisa la culoare sau neagra. Ciobanestii de culoare alba nu sunt acceptati in expozitiile canine, dar au devenit animale de companie populare.
Inaltimea la greaban este de 60-65 cm la mascul si de 55-60 cm la femela. Greutatea corporala optima este intre 35-40 kg.

Kuvasz

Instinctele protectoare naturale ale Kuvasz-ului il fac sa fie una dintre cele mai bune rase pentru paza turmelor de oi, in ziua de astazi. Kuvasz-ul este un caine alb splendid originar din Tibet, care este un excelet protector si caine de paza. Adesea confundat cu Ciobanescul de Pirinei, Kuvasz-ul nu prezinta doi pinteni la nivelul labelor din spate.

Istoricul si originea

Kuvasz-ul (Kuvoszok - la plural) este un caine uluitor, remarcabil originar din Tibet si s-a crezut ca ar fi inrudit cu Komondor-ul. Initial, folosit la pazirea oilor si vitelor, cainele a fost, de asemenea, utilizat la vanarea mistretilor. Cu secole in urma, rasa s-a raspandit treptat in intreaga Europa, fiind utilizata in mod extensiv in Ungaria ca si caine de paza si de vanatoare. Impresionantul si inteligentul Kuvasz a fost adesea un insotitor al nobilimii si ai familiilor regale. Nu era inca anul 1500 si acest caine devenise popular si in clasele sociale de jos. Totul s-a petrecut in Ungaria, astfel rasa perfectionandu-se in cainele pe care il stim noi astazi.
Numele „kuvasz" este o denaturare, o stalcire a cuvantului turcesc „kawasz", insemnand protector. Rasa isi utilizeaza, in zilele noastre, instinctele protectoare naturale fiind una dintre cele mai bune rase de paza pentru turmele de oi. Kuvasz-ul este rapid, puternic si agil - calitati importante in apararea oilor de coioti, lupi si alte animale potential periculoase.
Kuvasz-ul este recunoscut de American Kennel Club ca un membru al grupei utilitare.

Aspectul exterior si dimesniunile

Kuvasz-ul este un caine puternic si robust cu un cap superb. Urechile sunt in forma literei „V" cu varfurile usor rotunjite, cazute inainte. Ochii sunt inchisi la culoare, migdalati, iar capul este lung, dar nu ascutit. Corpul este bine imbracat cu musculatura si viguros, avand o coada purtata in jos. Blana tuturor Kuvasz-ilor prezinta un colorit pe o nuanta de alb. Moderat in lungime, parul ce formeaza blana (roba) este dublu si poate fi drept sau ondulat.
Inaltimea la greaban este de 71-76 cm la mascul si de 66-71 cm la femela. Greutatea corporala este de 42-52 kg masculul si 32-41 kg la femela.

Ciobanesc Romanesc

Ciobanescul Romanesc Carpatin este un caine viguros, folosit de secole de catre ciobani pentru paza turmelor.
Este un caine loial, devotat atat turmelor pe care le pazeste, cat si stapanului sau. Are nevoie de libertate si spatiu de desfasurare, drept pentru care nu se recomanda cresterea lui in apartament.

Istoric si origine

Ciobanescul Romanesc Carpatin este un caine de zona alpina, selectionat dintr-o rasa endemica din spatiul Carpato-Danubian. Rasa si-a pastrat caracterul intact pana in prezent, datorita criteriului de selectie - utilitatea - mentinut in mod constant.

In 1934, a fost redactat primul standard al rasei de catre Institutul National de Zootehnie. Standardul a suferit modificari si a fost actualizat in repetate randuri, in 1982, 1999 si 2001 de catre Asociatia Chinologica Romana. La data de 30 martie 2002, Comisia Tehnica a Asociatiei Chinologice Romane a adaptat standardul in conformitate cu modelul propus de Federatia Chinologica Internationala.

Conform clasificarii realizate de F.C.I., Ciobanescul Romanesc Carpatin este incadrat in Grupa 1, caini ciobanesti si de cireada, fara caini de cireada elvetieni, sectiunea 1.1. caini ciobanesti, fara proba de lucru.

In prezent, efectivele de Ciobanesti Romanesti Carpatini sunt mai mari in zona Muntilor Calimani si Rodnei si in zonele adiacente - Bistrita Nasaud, Neamt, Valea Bistritei Moldovenesti, Mures, Valea Dornei, Valea Bistritei Aurii. Efective importante se gasesc si in judetele Arges, Prahova si Dambovita, cat si in Bucuresti.

Komondor

Cunoscut, de asemenea, si ca ciobanescul unguresc, Komondoru-ul si-a castigat reputatia de caine de paza feroce si protector loial. Inca utilizat pentru paza turmelor in tara sa nativa, Ungaria, Komondor-ul a devenit un animal de companie indragit in Statele Unite.

Istoricul si originea

Marturii istorice cu privire la existenta Komondor-ului dateaza de acum cateva sute de ani, motiv pentru care este considerata o rasa de caini foarte veche. In secolul al IX-lea, Komondor-ii au fost adusi in Ungaria de catre triburile nomadice. Komondor-ii au fost utilizati pe teritoriul Ungariei pentru a pazi si pastori turmele de oi, vite si capre. Erau celebrii pentru luptele cu lupii, ursii si oamenii care le atacau turmele. Isi satisfaceau indatoririle fara a fi supravegheati sau indrumati de stapani. Komondor-ii au invatat sa se adapteze conditiilor aspre si sa supravietuiasca independent de turma.
In timpul celui de-al II-lea Razboi Mondial, Komondor-ii erau utilizati pentru a asigura paza echipamentului militar. Multe exemplare au murit la datorie, rasa devenind rara dupa sfarsitul razboiului. Exportarea lor din Ungaria devenise dificila in aceasta perioada datorita turbulentelor din viata politica si economica. In cele din urma, in anii 1930, Komondor-ul si-a facut intrarea pe pamantul american.
Unii fermieri din Statele Unite inca mai utilizeaza Komondor-ii pentru paza si protectia turmelor de animale, dar majoritatea exemplarelor sunt, astazi, indragite animale de companie.

Aspectul exterior si dimensiunile

Blana alba, cu „snururi" a Komondor-ului este unica, adesea descris ca avand dreadlock. Snururile au textura paslei, avand aspectul unui cap de mop. Ca pui, au parul pufos si ondulat. Pielea este pigmentata, gri.
Komondorii sunt robusti si puternici.
Inaltimea la nivelul greabanului este de peste 65 cm, iar greutatea corporala este intre 48-59 kg.

Huski, cainele zapezii !

Huski, este un caine prietenos, originar din Siberia, folosit initial la trasul saniilor, dar care in timp, a devenit un animal de companie foarte indragit de tot mai multe persoane.

Desi specialistii nu recomanda cresterea unui huski intr-un apartament, acesta se poate acomoda destul de usor, cu conditia sa-i oferiti oportunitatea sa-si consume energia si sa nu-l lasati prea mult timp singur.
Daca se plictiseste si nu are un companion cu care sa-si ocupe timpul, cainele huski poate sa dezvolte un comportament distructiv. Un alt semn de plictiseala este atunci cand incepe sa urle.
De altfel nu este un caine galagios, latra foarte rar, motiv pentru care nici nu este un foare bun animal de paza. Nu te avertizeaza de prezenta unui strain, mai mult, este prietenos cu acestia.
In schimb este foarte afectuos cu membrii familiei, iubeste copii si alte animale daca este invatat de mic cu acestia in jur, cu toate acestea nu trebuie sa renuntati la precautie, instinctul de vanator poate iesi oricand la iveala.
Este sociabil, vesel si bland, dar cu personalitate puternica.
Tinand cont de originile sale, de faptul ca a fost crescut in haite mici simte nevoia unui partener in permanenta.
Daca va creste la curte, trebuie supravegheat indeaproape pentru ca are tendinta de a evada, in special pe sub gard, motiv pentru care este posibil sa va creeze neplaceri din acest punct de vedere.
Chiar daca este un caine de talie medie nu se omoara cu mancatul, asa ca nu insistati, nu-l fortati.
Media de varsta a unui caine huski este de 12-15 ani. Pe timpul verii incercati sa-i amenajati un loc special la umbra sau intr-o zona racoroasa pentru ca nu suporta bine caldura, in schimb daca vorbim de frig, este un caine foarte rezistent, care poate face fata temperaturilor scazute fara probleme.

Bulldog francez !

Deși denumirea rasei o plasează în Hexagon, specialiștii opinează că simpaticul Bulldog Francez își are rădăcinile în Anglia. Conform acestei teorii, pe la jumătatea secolului al XVIII-lea, câteva exemplare de mici dimensiuni din nou selecționații câini de rasă Bulldog Englez au fost alese pentru a fi perpetuate și stabilizate ca rasă, pentru a se conserva trăsăturile amuzante pe care le etalau. Să nu uităm că, tot prin acea perioadă, iubitorii Bulldog-ui Englez depuneau eforturi pentru ameliorarea rasei, pusă în pericol odată cu promulgarea de către Parlamentul britanic a Actului de Interzicere a Cruzimii Împotriva Animalelor (1835), deci este posibil ca pe parcursul acestui proces de durată să fi fost obținute și primele exemplare din ceea ce avea să devină, în timp, rasa Bulldog Francez.

Bulldog Englez

Bulldogul englez reprezintă o rasă care a apărut și s-a dezvoltat în Anglia, chiar și astăzi fiind foarte apreciați în Marea Britanie. Sunt una din mascotele naționale, fapt ce le susține popularitatea. Rasa este foarte veche, primele exemplare cu alură de Bulldog fiind cunoscute încă din secolul al XIII-lea. Cel mai probabil măcelarii londonezi creșteau câini asemănători pentru forța deosebită etalată și curajul dovedit în fața vitelor semi-sălbatice care erau aduse pentru a fi sacrificate. Ulterior au fost folosiți deseori în confruntări violente cu taurii muribunzi, în cadrul unor competiții foarte populare în epocă, dar combătute de autorități.