Rottweiler

Rottweiler-ul este un câine de talie medie, de culoare neagră cu pete ruginii pe obraji și bot, labe și membre.Crescătorii de Rottweiler vizează un câine de o mare forță , negru acoperit cu marcaje clar definite - așa zisele puncte de foc-, a căror putere și aspect nu duce lipsă de noblețe și care este deosebit de bine adaptat pentru a fi un câine de companie, serviciu sau de lucru. Există și o varietate de Rottweiler roșie (roșcată) cu pete maron. Blana sa este formată din fire de păr de lungime medie, drepte și destul de aspre. Capul câinelui este lat cu un bot rotunjit, bine dezvoltat și urechi triunghiulare, lăsate. Nasul (trufa) este mare și negru. Ochii sunt de culoare închisă, cu o expresie de loialitate și bunăvoință. Buzele sunt negre, iar mucoasa lor este pigmentata. Corpul acestui câine este masiv și puternic, musculos și atletic. Rottweiler-ul poseda o forță considerabilă și prezintă un piept adânc și lat. Coada este tăiată (scurtată în lungime) rămânând una sau două vertebre coccigiene (piese osoase ale coloanei vertebrale). Dacă este prezentă coada este butucănoasă. Amputarea este interzisă în Germania, Marea Britanie și alte câteva țări. Rottweiler-ii sunt adesea născuți cu pinteni la nivelul membrelor posterioare, care sunt amputați, de regula, odata cu coada. Se susține că ar exista doua tipuri de câini Rottweiler: 1.Rottweiler-ul german se pare că este mai scund, mai îndesat și are un cap mai mare și mai butucănos; 2.Rottweiler-ul american este mai înalt, cu picioarele mai lungi și cu capul mai puțin butucănos. În orice caz, sunt crescători care fac selecții urmărind standardul german, care este în afara celui recunoscut de AKC, în timp ce alții fac selecții urmărind standardul american, acceptat de AKC. Adultul de Rottweiler are în medie 61-69 cm înălțime la mascul și 56-63 cm la femela. Masa corporală este de 43-59 kg la mascul și de 38-52 kg la femelă.
Se crede că Rottweiler-ul din zilele noastre este un descendent al câinilor-păstori din timpurile romanilor, probabil al mastiff-ului italian. Așa cum romanii și-au extins dominația de-a lungul întregii Europe, Rottweiler-ul le-a stat alături având rolul de a păstori cirezile de vaci și de a-i apăra pe soldați și alimentele acestora de prădători. Datele istorice au consemnat că trupele romane, în cele din urmă, au intrat și s-au stabilit în Germania în anul 74 î.Hr. În acel timp, acoperișurile din olane (țigle) roșii reprezentau stilul arhitectural obișnuit, iar colonia a fost numită Rottweil, o traducere a cuvintelor germane pentru țigla roșie. Această colonie a dat naștere numelui rasei, care a contribuit cu loialitate și curaj la dezvoltarea civilizațiilor romane și germanice.Aceasta regiune Rottweil a devenit în cele din urmă un important târg de vite, unde descendenții câinilor romani de bovine și-au dovedit utilitatea atât în conducerea turmelor cât și în paza lor împotriva hoților și a animalelor sălbatice . Rottweilerii au fost folosiți de măcelarii ce călătoreau prin târgurile evului mediu păzind pungile de bani legate în jurul gâtului lor.Cu toate acestea, la sfârșitul secolului al nouăsprezecelea când căile ferate au devenit principala modalitate de transport, rasa a scăzut numeric atât de mult încât în 1900 a existat o singura femelă în orașul Rottweil, pe lângă doar încă un număr redus în împrejurimi. Renașterea rasei pâna la primul război mondial s-a realizat datorită cererii din ce în ce mai mari pentru câini de poliție, sporind interesul pentru câinii Rottweiler. În timpul primului război mondial, rottweilerii au fost folosiți în diferite roluri, inclusiv ca mesageri, ambulanță, și câini de pază.
Practic, aproape distrusă în jurul anilor 1800, rasa a revenit la începutul secolului al XX-lea, datorită eforturilor susținute ale unor crescători entuziaști din Stuttgart. Rottweiler-ul este încadrat în clasa câinilor utilitari și a fost prima dată înregistrat de către American Kennel Club în 1931.